O mobilizare fără precedent în lumea artelor spectacolului a pus Ministerul Culturii sub o presiune imensă. Nu mai puțin de 330 de nume sonore ale scenei românești — de la coregrafi precum Simona Deaconescu și Vava Ștefănescu, până la actori și regizori ca Ilinca Manolache și Gianina Cărbunariu — au semnat un memoriu-manifest adresat ministrului Andras Istvan Demeter. Mesajul este un ultimatum pentru supraviețuire: sectorul dansului contemporan, lăsat aproape exclusiv pe umerii inițiativei independente, se confruntă cu o precaritate cronică ce riscă să ducă la un blocaj sistemic iremediabil.
Principalul semnal de alarmă vizează vulnerabilitatea structurală a Centrului Național al Dansului București (CNDB), care a pierdut recent administrarea Sălii Omnia, rămânând doar cu Sala Stere Popescu — un spațiu descris de artiști ca fiind total insuficient pentru nevoile de producție ale anului 2026. Memoriul nu solicită doar promisiuni, ci termene limită stricte: identificarea unui spațiu provizoriu în 90 de zile și anunțarea unui sediu permanent, sigur și accesibil, până la data de 30 noiembrie 2026.
Bugetul speranței: Un milion de lei pentru relansarea creației 💰🎭🏙️
Dincolo de ziduri și infrastructură, artiștii reclamă „seceta” financiară care a lovit sectorul. Din 2016, CNDB nu a mai avut fonduri dedicate pentru apeluri de proiecte proprii, lăsând creatorii independenți fără o plasă de siguranță. Semnatarii solicită alocarea imediată a sumei de 1.000.000 lei în bugetul pe 2026 pentru reluarea acestor apeluri. În plus, aceștia cer un cadru strategic care să nu se limiteze doar la Capitală, ci să creeze o rețea de centre coregrafice regionale în marile orașe până în 2030, cu cel puțin două puncte operaționale până la finalul anului 2028.
Dezvoltând dincolo de cifre, analiștii de la Scena9 și Revista Teatrală Radio subliniază că dansul contemporan este, în România, „cenușăreasa” artelor. În timp ce instituțiile de teatru și operă beneficiază de bugete stabile, dansul depinde de platforme digitale deseori defectuoase (precum platforma UMP) și de mecanisme de finanțare impredictibile. Memoriul cere Ministerului să asigure funcționarea stabilă a acestor platforme până în septembrie și să creeze un mecanism de cofinanțare pentru proiectele europene, fără de care organizațiile independente românești nu pot concura la nivel internațional.
Vidul legislativ: Companiile de dans nu există în fața legii ⚖️🕵️♀️✨
O altă revendicare crucială privește însăși forma de organizare a artiștilor. În prezent, legislația românească nu recunoaște specificul companiilor de dans sau teatru ca entități juridice adaptate, forțând artiștii să funcționeze sub forme care nu le permit o dezvoltare sustenabilă. Semnatarii propun formarea unui grup de lucru care să analizeze modelele europene și să fundamenteze un cadru legislativ modern până la finalul lunii noiembrie.
„Situația nu este un incident izolat, ci consecința acumulată a unor disfuncționalități sistemice”, avertizează documentul. Prin semnături precum cele ale producătoarei Ada Solomon sau ale cineastului Alexandru Solomon, memoriul demonstrează că lupta pentru dansul contemporan este, de fapt, o luptă pentru întreaga cultură independentă. Ministrul are acum 30 de zile pentru a oferi un răspuns oficial. Dacă Ministerul va alege din nou tăcerea, 2026 ar putea deveni anul în care dansul contemporan românesc va face ultimul său pas pe o scenă invizibilă.
Sursă: Centrul Național al Dansului București (CNDB), Portalul Culturii Independente.
