“Cetateniei relgioase si mantuirii sociale. Batalia pentru gandirea neaservita”. A doua dintr-un triptic in curs.
Fără a propune o rețetă, vă invit la o lectură cu o concluzie deschisă:
Revoluția digitală 💻 a impulsionat un materialism religios care a extins aproape fără limite spațiul public al expresiei religioase 🏛️. În același timp, însă, acest fenomen a redus și ocupat în mod îngrijorător spațiile private și comunitare ale credinței 🏠🤝.
Astăzi, ne confruntăm cu o religie tot mai prezentă vizual, dar tot mai săracă în conținut simbolic imaterial ✨. Este un paradox care ridică întrebări esențiale:
🔹 Se poate interveni în această nouă ordine de lucruri?
🔹 Putem regăsi echilibrul între dimensiunea materială și cea simbolică a credinței?
Poate că e timpul ca actorii sociali – religioși și nereligioși – să se mobilizeze pentru a reactiva distanțele simbolice și a reformula prezența religiei în spațiul public într-un mod care să răspundă unei nevoi colective profunde:
➡️ Reactivarea unei ordini imateriale a credinței, capabilă să contracareze materialismul religios omniprezent – nu doar în teologie, ci mai ales în comunicare, acolo unde se construiește sensul.
🔚 Poate că, dincolo de toate, ne rămâne să recunoaștem și să cultivăm în noi actualitatea dorinței ontologice de a ne înclina în fața imaterialului.
« Materialismul religios. Iluzia unei impliniri umane virale » (poate fi comandata aici : https://www.euroinst.ro/titlu.php?id=1847&fbclid=IwdGRjcANDEMRleHRuA2FlbQIxMQABHni2PNbl73T7V36wiDQNOWOS3nBmVAg5Eff7Q0W9sjRbbmpVp8_X6D_057Wf_aem_Ivr4vqhX2Edf-5cjo43Gsw)
