Școala Gimnazială „Cănuţă Ionescu” Urlați
Prima mentiune documentara ce atesta existenta unei scoli in Urlati se gaseste in Nizamul din decembrie 1817 dat de domnitorul Ion Caragea, in care se preciza ca in Muntenia existau 15 scoli la care erau repartizati “dascali romanesti”. Este mentionata si existenta unei scoli in Urlati, care apartinea de Episcopia Buzaului. Din acelasi Nizam se mai poate afla ca un dascal din Bucuresti a fost mutat in targul Urlati pentru a preda copiilor in limba romana. Fiecare dascal primea un salariu de 250 de taleri pe an. Durata anului scolar era de sase luni. Scoala era condusa de 2-3 epitropi dintre cei care isi trimiteau copiii la invatatura. Tot in acest document se consemneaza faptul ca prezenta elevilor si notarea lor se faceau de catre dascal intr-un catalog iar la sfarsitul anului scolar epitropii in grija carora se afla scoala participau la adunarea eforilor. Aceasta analiza pe baza cataloagelor straduinta elevilor la invatatura, stabilind care dintre ei puteau sa-si continue studiile la scolile din Bucuresti.
Nizamul din 1817 nu precizeaza anul in care a fost infiintata scoala din Urlati, ci mentioneaza faptul ca in acel an exista aici o scoala. Aceasta presupune ca invatamantul urlatean a existat inante de 1817. Se poate presupune ca inceputurile scolii urlatene sunt legate de existenta Bisericii Galbene din cartierul Arionesti, care dateaza de la 1761. Se stie ca la aceasta biserica erau calugari. In multe locuri din tara copiii invatau in tinda bisericilor manastiresti , sub indrumarea preotilor, a calugarilor sau a dascalilor.
Un alt document publicat in 1820 de Nicolae Iorga mentioneaza pe un oarecare Stan, dascal bisericesc, venit in Urlati pentru a fi dascal de copii. Acest document atesta faptul ca invatamantul urlatean a inceput in tinda Bisericii Galbene din Arionestii Noi, construita de boierul mazil Stan Urlateanu. Din document aflam ca Stan Dascalul se adreseaza biv Vel Stolnicului Neculae Urlateanu rugandu-l ca la Biserica Galbena unde a fost calugar, sa-i permita “sa-i invete pe copii carte” pentru 250 de taleri.
Infiintata in 1871, Scoala Primara de Fete a functionat la inceput in diferite localuri inchiriate. In “Registrul de inspectie” la 18 ianuarie 1894 se precizeaza faptul ca aceasta scoala avea 4 clase cu 56 de eleve. In 1899, cele doua scoli conduse de sotii Visoianu isi desfasurau activitatea in locuinta particulara a lui Ion Miculescu. Cele mai vechi cataloage care s-au pastrat sunt din anul scolar 1904-1905. Intr-un raspuns la Adresa nr. 896 din 28 iunie 1918 a Revizoratului scolar, Lucretia Panaitescu precizeaza faptul ca scoala nu mai are arhiva. Din cauza mutarilor prin localurile inchiriate precum si din cauza distrugerilor din timpul ocupatiei, arhiva s-a pierdut. Au fost recuperate doar cateva registre rupte si murdare, gasite pe la locuitori in urma unei anchete desfasurate cu ajutorul politiei austriace.
In anul 1906 incepe construirea actualului lacal al scolii, prin contributia unui cetatean al orasului, Canuta Ionescu. Cladirea a fost terminata in 1909 si cuprindea trei sali de clasa si un atelier. Dintr-un memoriu adresat Ministrului Scoalelor de catre Lucretia Panaitescu, aflam:
„ Scoala aceasta cu`n local frumos ce iese din comun, cu`n teren de 5000m patrati, confortabila, este opera unui om de bine, d-l Canuta Ionescu, caruia-i si poarta numele. Este facuta danie Cassei Scoalelor impreuna cu un fond inalienabil de 20000 lei pentru reparatiuni si 3000 lei pentru material didactic. Cand acest domn a facut cladirea, a croit-o numai cu 3 sali de clasa. Pe atunci scoala avea numai 2 posturi: clasele I-II unite si III-IV. In vederea unui contingent mai mare de scolari, care a si venit anul viitor, d-sa a zidit`o pentru 3 posturi. Inainte de inaugurare, in 1909, am mers in delegatie, eu ca directoare, donatorul si primarul comunei, la vie in Valea Nicovani, la raposatul si mare om intru pomenire Spiru Haret, aratand fapta, in acelasi timp dorinta d-lui Canuta Ionescu. In curs de doua luni postul al treilea a si fost infiintat, incat la inaugurare scoala era completa, stralucind de frumusete si cochetarie.”
Școala Primară de fete “Cănuță Ionescu (1912)
De aceea, hotararea de a da scolii numele lui Canuta Ionescu a fost un act de dreptate si recunostinta. Acest lucru s-a petrecut pe 12 martie 1912, cand prin Inaltul Decret Regal nr. 862 s-a decis ca scoala sa se numeasca “Scoala Primara de fete CANUTA IONESCU”.
In aprilie 1912, “D-l Canuta Ionescu, mare proprietar, a donat pentru gradina scolara 78 de pomi fructiferi din pepiniera Buftea in valoare de 200 lei”.(citat dintr-o instiintare adresata de d-na Panaitescu, Ministrului Scoalelor). Aceasta dovedeste permanenta preocupare a lui Canuta Ionescu pentru bunul mers al scolii.
Primul document pastrat in arhiva scolii in care aceasta apare cu noul nume este statul de plata al personalului scolii pe luna aprilie 1912. Antetul cu noua denumire apare in aceeasi luna.
Școala Gimnazială „Cănuţă Ionescu” Urlați (2011 – 2023)
Numele lui Canuta Ionescu apare din nou pe firma scolii noastre începând cu 1 septembrie 2011, astazi fiind Școala Gimnazială „Cănuţă Ionescu” oraşul Urlaţi.
