Într-un moment de tensiune politică cum România n-a mai cunoscut de la Revoluția din 1989, Dominic Fritz, primarul Timișoarei și una dintre cele mai coerente figuri ale administrației locale moderne, a preluat oficial conducerea Uniunii Salvați România (USR), succedându-i Elenei Lasconi, care și-a dat demisia în urma presiunilor interne și a scorului sub așteptări obținut de partid în alegerile prezidențiale. În primul său discurs ca lider al formațiunii, Fritz a avertizat fără echivoc: „România se află în cel mai periculos moment de la Revoluție. Extremismul bate la ușă. Corupția e pe cale să-și recapete teritoriile pierdute. Iar dezamăgirea generalizată amenință să devină combustibilul unei prăbușiri democratice.”
Venirea lui Dominic Fritz la conducerea USR marchează nu doar o schimbare de persoană, ci și o tentativă clară de repoziționare a partidului pe scena politică românească. Cu un discurs care combină luciditatea tehnocrată cu o retorică de mobilizare civică, Fritz promite reconfigurarea radicală a USR, care, în ultimii ani, a fost afectat de scindări interne, erori strategice și o incapacitate cronică de a comunica cu electoratul din afara mediului urban progresist. Alegerea sa a fost rapid validată în cadrul unui congres extraordinar, într-o mișcare percepută ca un ultim efort de salvare a identității politice a partidului.
Presiunea asupra noului lider este imensă. La alegerile prezidențiale din 2025, candidatul USR a obținut un rezultat modest, plasându-se sub scorul istoric al Alianței 2020, iar în turul doi nici măcar nu a contat în ecuația susținerii. Elena Lasconi, deși apreciată pentru integritatea sa, a eșuat în a unifica diferitele curente interne din partid și a fost adesea ținta criticilor pentru o comunicare percepută ca rigidă și defensivă. Sub conducerea lui Fritz, USR va trebui să facă față unui dublu test: consolidarea internă a partidului și reconectarea cu o societate tot mai polarizată și sceptică față de alternativele de centru.
Presa internațională a tratat rapid schimbarea de lider în USR ca pe un semnal important al încercării de revigorare democratică în România. Politico Europe notează că „Fritz este unul dintre puținii lideri locali din Europa de Est care a reușit să aplice în mod coerent o agendă de reformă instituțională, într-un context dominat de corupție și clientelism”. Der Spiegel îl descrie ca pe „un german născut în Pădurea Neagră, devenit un reformator simbolic în inima Banatului”, în timp ce Euronews a transmis că „USR pariază totul pe Fritz pentru a evita irelevanța politică totală”.
În paralel, scena politică românească este în plină reconfigurare. Demisia premierului Marcel Ciolacu, rezultatul slab al coaliției guvernamentale în alegeri, precum și accederea în turul doi a unor candidați considerați până de curând outsideri, conturează un climat de instabilitate în care discursul de avertisment al lui Fritz prinde greutate. Într-o Românie unde George Simion, liderul unui partid naționalist cu accente iliberale, a obținut peste 40% în primul tur, vocea unui lider moderat, reformist și ferm poate deveni punct de echilibru – sau, dimpotrivă, ecoul unei ultime încercări eșuate de a salva spațiul democratic.
Pe plan intern, Fritz a anunțat deja o serie de priorități: profesionalizarea structurilor de conducere ale USR, transparentizarea deciziilor politice și crearea unui cadru permanent de dialog cu societatea civilă și mediul academic. În plus, va miza pe extinderea rețelei locale a partidului, pentru a rupe dependența de votul urban elitist și a construi un electorat fidel și în zonele semiurbane și rurale. Potrivit unei analize publicate de Libertatea, unul dintre marile atuuri ale lui Dominic Fritz va fi credibilitatea personală – rară în politica românească – și capacitatea de a vorbi atât în limbaj administrativ, cât și în registru civic.
Dar timpul nu este de partea lui. Alegerile parlamentare bat la ușă, iar încrederea publică în partidele reformiste este la un minim istoric. Fiecare pas greșit poate costa capital politic, iar în absența unor rezultate concrete pe termen scurt, USR riscă să fie devorat de propriile frustrări și de concurența politică radicalizată. Fritz știe acest lucru. De aceea, alegerea sa în fruntea partidului a fost însoțită de un mesaj care nu lasă loc de ambiguitate: „Nu avem timp pentru strategii sterile. Trebuie să fim o mișcare de reconstrucție națională. Nu pentru USR, ci pentru democrația românească.”
Viitorul va arăta dacă acest apel este începutul unei renașteri sau al unui adio politic demn, dar tardiv.
