Gigi Becali, omul cu voce puternică în fotbal, afaceri și uneori chiar în biserică, a fost oprit oficial să mai cânte la strana Catedralei Patriarhale. Decizia a venit din partea Patriarhiei Române, după o serie de sesizări scrise și comentarii online din partea enoriașilor, care au considerat că implicarea patronului FCSB în cântările religioase este „deranjantă” și „neadecvată”.
Conform sursei citate, printr-o adresă oficială semnată de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Adrian Agachi, se precizează că, în urma numeroaselor semnalări, Preafericitul Părinte Daniel a dat binecuvântarea pentru a interzice participarea la strană a persoanelor fără pregătire muzicală de specialitate. Practic, oricine nu a absolvit o instituție acreditată precum un seminar teologic, o facultate de teologie sau conservatorul nu mai are dreptul să cânte în corul bisericesc al Catedralei.
Răspunsul lui Gigi Becali a venit rapid, dar, surprinzător, fără nicio revoltă: „Eu ascult, fac ascultare și ce zice Patriarhul, așa fac. Nu mai cânt”, a declarat acesta pentru romaniatv.net. Fără să-și ascundă dezamăgirea, omul de afaceri a adăugat: „El este păstorul și eu sunt oaia. Dacă nu mă vor, nu mă duc. Eu stau în genunchi și ascult cum cântă altul.”
Este o atitudine neașteptat de docilă pentru un personaj care rareori acceptă să fie redus la tăcere. Dar în fața autorității bisericii, Becali pare că a ales supunerea totală – o imagine de umilință greu de recunoscut pentru cei care îl cunosc din aparițiile publice exuberante sau din meciurile tensionate ale FCSB.
Decizia Patriarhiei ridică totuși semne de întrebare: este vorba doar de respectarea rânduielii bisericești sau de o reacție la popularitatea excesivă a unui credincios „vocal”? Într-o epocă în care transmisiunile live de la slujbe sunt urmărite de mii de credincioși, prezența – și vocea – lui Becali deveniseră greu de trecut cu vederea.
Dar cum însuși Gigi Becali a spus, „nu mai am alt drept decât să execut”. Într-o țară unde credința e profundă, dar și atent observată, chiar și cea mai înfocată voce poate fi redusă la tăcere, dacă nu respectă armonia canonică. Iar pentru Becali, această tăcere – deși acceptată – pare să fie cea mai grea dintre toate.
