Fostul premier Adrian Năstase nu se ferește de cuvinte grele și întrebări incomode. După turul decisiv al alegerilor prezidențiale, acesta revine cu o analiză incisivă, în care victoria lui Nicușor Dan este etichetată drept „istorică”, dar și în care înfrângerea lui George Simion capătă o altă dimensiune: a fost eșecul său doar rezultatul unei campanii slabe – sau a fost, poate, o înfrângere programată?
Într-un text postat pe blogul său, Năstase nu doar că demontează abordarea liderului AUR, ci o așază într-un cadru mai amplu: acela al unei pseudo-bătălii electorale, în care strategia pare construită nu pentru victorie, ci pentru a livra exact rezultatul care s-a produs. Fostul lider PSD observă cum, în ciuda poziției de challenger și a unui electorat nemulțumit de status quo, George Simion a comis erori flagrante – de discurs, de imagine, de atitudine – care au avut mai degrabă efect de descurajare asupra propriului bazin electoral.
Campania sa, spune Năstase printre rânduri, n-a fost doar neinspirată, ci ineficientă în mod suspect, iar sprijinul masiv și vizibil acordat lui Nicușor Dan de către aparatul instituțional a fost dublat de auto-sabotajul contracandidatului. A existat o retorică agresivă, dar fără direcție, o mobilizare haotică, dar lipsită de strategie și un discurs construit mai degrabă pe antagonizare decât pe soluții – toate acestea fiind, în opinia fostului premier, rețeta perfectă pentru o cădere controlată.
Departe de a fi o simplă analiză politică, textul lui Năstase ridică un semnal de alarmă asupra autenticitații competiției democratice, într-un climat în care liderii radicali pot fi tolerați în spațiul public doar atâta vreme cât sunt funcționali sistemului, nu periculoși pentru el. Campania lui Simion ar fi, așadar, mai puțin despre dorința de a câștiga și mai mult despre rolul de „outsider acceptabil” care trebuie, la momentul potrivit, să piardă.
Într-un final, analiza lui Năstase lasă în aer o întrebare grea: a fost votul românilor decis de convingere sau de o piesă de teatru bine regizată? Dacă răspunsul e cel din urmă, atunci victoria lui Nicușor Dan nu este doar istorică, ci și îngrijorător de convenabilă.
